Convenția de la Istanbul: analiză și implicații

95

Violența împotriva femeilor este o realitate dramatică. Pe cât de serioasă este această problemă, pe atât de bine gândite și de eficiente trebuie să fie mijloacele de răspuns din perspectivă legală, socială și educativă. Simpla adăugare a unui nou strat de obligații, a unui nou mijloc de receptare și de monitorizare a reclamațiilor nu are un efect benefic garantat.

Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul) este o convenție internațională care urmărește să armonizeze părți din legislația națională referitoare la violența împotriva femeilor și violența domestică.

Deși scopul Convenției de la Istanbul este lăudabil, acest memoriu reliefează că, de fapt, Convenția de la Istanbul nu este un răspuns adecvat la problema violenție domestice. Convenția de la Istanbul multiplică mijloacele legale de redres, care creează, la rândul său, o lipsă de previzibilitate legală, o confuzare a victimelor care nu ar mai ști la ce mecanism legal să recurgă.

Mai mult, Convenția de la Istanbul conține o serie de aspecte problematice, care, în loc să faciliteze răspunsul la problema violenței domestice, contrazic prevederile legale existente în dreptul european și dreptul internațional, îndeosebi prin:

– Codificarea unei definiții controversate și non-consensuale a „genului” ca și construct social independent de realitatea biologică (Paragrafele 7-11 de mai jos);

…………

 (d) Aspecte Problematice

Introducerea conceptului controversat de „gen”