Termenul de soți este gender neutral sau despre necesitatea unei definiții constituționale a căsătoriei

91

21 decembrie 2017 | Ana-Corina SĂCRIERU

Cu ocazia audierilor care au avut loc pe 21 Noiembrie 2017 în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene în cazul Coman și alții contra României, Biroul Regional pentru Europa al Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului a formulat un punct de vedere în scris prin care, printre altele, a atras atenția României „să se asigure că legislația privind schimbarea statutului civil al persoanei vizavi de identitatea ei de gen este clară și aplicată în concordanță cu drepturile omului”. Aceasta înseamnă ca legislația noastră să cuprindă posibilitatea schimbării statutului civil al unei persoane funcție de identitatea de gen pe care aceasta și-o asumă distinct de sexul pe care ea îl are.

Deși autoritatea amintită recunoaște un aspect deosebit de important și anume că „în materia drepturilor omului nu există recomandări privind modul de definire a familie”, adică statele membre își pot defini după cum consideră noțiunea de familie, totuși documentul amintit emite două afirmații cu profunde implicații juridice și care necesită o deosebită atenție:

a) Statele ar trebui „să înlăture restricțiile discriminatorii privind drepturile parentale și adopția de către cuplurile de același sex”, amintind în continuare că „nu este nici necesară, nici proporțională și nici nu are un scop legitim discriminarea în cazurile de adopție de către cupluri de același sex în raport de cuplurile heterosexuale”;

b) Există hotărâri judecătorești din diferite state care au statuat că „sunt ilegale acele părți discriminatorii din legislație care restricționează adopțiile și drepturile parentale ale cuplurilor de același sex. Instanțele de judecată au condamnat și obligat la despăgubiri în cazul tratamentului discriminatoriu aplicat cuplurilor de același sex privitor la drepturile parentale”.

Biroul regional atrage atenția în acest sens că „nu sunt admisibile soluțiile juridice și considerentele bazate pe presupoziții nefondate și stereotipe, incluzând idei preconcepute referitoare la însușirile, comportamentele și caracteristicile homosexualilor și la influența pe care acestea o pot avea asupra copiilor”, remarcând totodată și cazul țărilor în care instanța supremă „a dispus judecătorilor spre îndrumare să evite astfel de stereotipuri și să garanteze drepturile constituționale inclusiv în cazurile privitoare la viața de familie.”

Mai mult decât atât, autoritatea a mai subliniat că „nu ar trebui să existe restricții privitoare la drepturile parentale și adopție pe criteriul identității ori expresiei de gen a unei persoane” și că „legislația și procedurile privitoare la căsătorie și la parteneriatele civile ar trebui să recunoască identitatea de gen a persoanelor ca fiind aceea asumată, și nu aceea bazată pe sexul cu care acestea s-au născut”. Autoritatea dă în acest sens exemplul țărilor unde căsătoria este definită ca fiind „uniunea dintre două persoane indiferent de sexul, orientarea sexuală sau identitatea lor de gen”.

Acestea sunt așadar cele mai noi exprimări ale abordării juridice în această materie și sunt făcute într-un caz privind România, cazul Coman și alții. Coroborăm aceste abordări și cu exprimările din presa internațională potrivit cu care, în Constituția României este folosit „în prezent termenul de soți neutru din punct de vedere al genului (gender neutral)” ceea ce „presupune ca, în viitor, căsătoria între persoane de același sex să poată fi legalizată fără să fie necesar un amendament în Constituție”. Această interpretare care eludează definiția căsătoriei în dreptul românesc așa cum a fost ea consfințită prin noul Cod civil ca fiind uniune dintre un bărbat și o femeie este ea însăși, în mod vădit, urmare tocmai îndrumărilor mai sus expuse, nefiind un rezultat al proceselor democratice decizionale din România.

Citindu-le cu atenție, și ținând cont de dreptul suveran al statelor de a defini instituția căsătoriei după cum apreciază, referendumul pentru definiția constituțională a căsătoriei și în România devine un imperativ deopotrivă juridic și social tocmai pentru a avea și societatea românească definiția care să reflecte concepția ei de viață în ansamblul unității europene. În caz contrar, generațiile următoare vor avea o instituție a căsătoriei care ar putea să nu reflecte în mod organic această concepție, ci să reprezinte impunerea unor condiții juridice ori creația unor practici instituite spre îndrumare, potrivit exemplelor de mai sus. În fond, dreptul este, mai înainte de orice, un exercițiu de atenție și de responsabilitate unii față de alții și toți față de generațiile care ne urmează și care vor trăi consecințele atenției ori lipsei noastre de atenție

Articol publicat in portalul Juridice.ro
https://www.juridice.ro/553631/termenul-de-soti-este-gender-neutral-sau-despre-necesitatea-unei-definitii-constitutionale-a-casatoriei.html